Din perspectivă românească, declanșarea crizei financiare globale n-a făcut altceva decât să grăbească o serie de corecții inevitabile pentru economie, odată ce consumul pe datorie a fost vlăguit de sursa sa externă. ”Meritul” de necontestat al crizei externe este acela că a pus capac mai mult decât toate regulamentele inventate de BNR freneziei creditării de până la finalul anului 2008, când băncile comerciale mai aveau puțin și cereau drept garanție doar certificatul de naștere. Acum numără restanțele. Reducerea dramatică a deficitului de cont curent de la 12% la circa 5% într-un singur an, poate fi ușor corelată cu nivelul ajustării corespunzătoare a Produsul Intern Brut și dacă admitem că e greu să faci omletă fără să spargi ouăle, atunci putem regăsi printre victimele recesiunii exact sectoarele care o luaseră razna și alimentau acel deficit. Activitatea de import autoturisme și serviciile financiare conexe, sectorul construcțiilor unde se umflase o bulă speculativă de proporții uriașe, comerțul cu electronice și electrocasnice din import pe credit, au resimțit depildă puternic recesiunea. Sună cinic, dar, din punct de vedere macroeconomic, România nu prea are ce să regrete de pe urma experienței din anul trecut, cu condiția ca și lecția, cea cu întinsul cât ți-e plapuma, să fi fost învățată.

Să începem cu un șablon inevitabil: în ultimul deceniu, tehnologia a schimbat totul, de la industrii la viața de zi cu zi, știință sau medicină.

Evident, impactul a fost major și în media: vechile ziare se citesc azi mai ales online, CD‑ul și DVD‑ul trag să moară din pricina răspândirii modelelor de business care permit cumpărarea muzicii și filmelor direct în format digital, cinematograful a fost nevoit să investească masiv în digitalizare și efecte 3D, pentru a diminua efectul vizionării legale (sau nu) a producțiilor cinematografice online, radioul digital (care nu mai depinde de licențe de emisie în eter) e tot mai răspândit.

Viteza transformărilor a prins multe din vechile modele pe picior greșit. Iar criza economică a grăbit procesul reașezării pieței. După un deceniu de demență tehnologică, nimeni nu are curajul să spună ce se va întâmpla în următorii 10 ani. Totusi, sa incercam…

1. Management. „Nu există manageri de criză. Există doar manageri buni şi manageri slabi”, este unul dintre deja-clişeele din resurse umane. Înainte, diferenţa era nivelul profitului obţinut. Acum, diferenţa este de la profit la pierdere. Iar managerii în stare să obţină în continuare profit îşi pot asigura şi venituri mai mari.

2. Relaţii cu clienţii. Nu mai este de ajuns să convingi un client, trebuie să-l şi păstrezi. Nu poţi avea întotdeauna cele mai mici preţuri, pentru că o parte dintre competitori intră în fire-sale. Adică sunt aproape de faliment şi vând cu mult sub costurile pe care le-au suportat cândva. Ce poate face diferenţa este încrederea într-o relaţie comercială bună, pe termen lung. [Un exemplu]

3. Optimizare de resurse. În timpul expansiunii economice, eficacitatea conta mai mult decât eficienţa. Adică, se investeau oricâte resurse pentru un nivel ridicat al rezultatului. Acum, este timpul pentru aruncarea balastului. Este treaba inginerilor şi a responsabililor de flux tehnologic. Singura condiţie: să se priceapă.

4. Programare high-level. Soluţiile informatice comune au devenit comune şi aproape gratuite. În schimb, puţini dintre cei care lucrau în zona asta sunt în stare să rezolve cerinţe complexe. Aplicaţiile adaptate la client de tip ERP sau Business Intelligence încă nu reuşesc să găsească o bază de specialişti suficient de mare pentru cererea care va urma.

5. Training. O mare parte a economiei se ajustează la criză, iar asta presupune, teoretic, recalificări masive. Practic, înseamnă oameni aruncaţi în domenii noi pentru ei, despre care nu ştiu foarte multe lucruri. Companiile care vor face diferenţa sunt cele care ştiu să-i selecteze, instruiască şi motiveze eficient.

6. Comunicare. A nu se confunda cu publicitatea. Înainte, promovarea companiei se promova cu bani. Acum ar fi mai ieftin, dar bani nu mai sunt aproape deloc. Consumatorii au un filtru şi mai critic la mesaje. Iar companiile care au reuşit deja să găsească comunicatori buni sunt mai puţin de una din zece.

7. Consultanţă strategică. Pentru a-i identifica pe toţi oamenii de mai sus, o companie are în general nevoie de îndrumare. Este, probabil, profesia cea mai anticiclică. În timp de expansiune, consultantul poate ajuta o afacere să crească, la alegere, repede sau sustenabil. În timp de criză, o poate ajuta, după posibilităţi, să reziste sau să crească.